Intersecţia era goală, mai nou cimentuită. Farmacia era ascunsă parcă de o grămadă de oameni mai tot timpul, cel mai probabil tineri răciţi sau tinere obeze, ce-şi căutau doza de sănătate în vraiştea de pe plajă.
Amicul Jagger mi-a furat filmele din prima seară, aşa că m-am plictisit teribil până dimineaţă când nici frigul nu a mai vrut să stea cu mine.
Farmacia tot acolo era şi cimentul la fel, intersecţia goală, am încercat de mai multe ori dar n-a răspuns nimeni.
Luni au prins scânduri de-a latul uşii!
Îmi este dor să ştiu cum te simţi, de fapt ştiu, dar vreau să îmi spui tu aşa cu o urmă de sfială şi să încerci să mă fentezi. Să încerci să-mi dai impresia că nu e aşa de rău…să îmi spui că nu ai nevoie de nimic, să vrei doar să-mi vorbeşti şi să-mi spui ce te doare, iar eu să încerc să alin. Tu să mă cerţi, să-mi spui că vrei să tac şi să ascult, atâta tot.
Îmi este dor să te aud cum îmi vorbeşti de orişice, şi mai ales de lucruri ce te fac să zâmbeşti.
Îmi este dor de umbra ta şi de degetele tale ˝lungi şi ascuţite˝, şi de culoarea miresmei ce o laşi în urmă.
Îmi este dor de paşii pierduţi în drum spre ochii tăi şi să îmi plimb privirea pe dunga trasată cu grijă.
Şi îmi este dor de multe altele, dar le păstrez fără să le mai scriu.
Să ştii că te-am visat şi îmi zâmbeai…
