N-am mai prea postat în ultimul timp. Prea multe trebi gen examene, 1-2 mici călătorii, trebi pe ici, trebi pe colo…
Uşor uşor cred că o să reîncep să mai postez, sper, mai des căci am început să cam uit cum e treaba asta cu scrisul. Parcă mă împiedic de semnele de punctuaţie dărmând literă cu literă până părăsesc foaia într-un haos de nedescris…
Nu fi încăpăţânat,
Aprinde scrumul libertăţii,
Doar aşa poate deveni
de 2 ori mai scrum.
Până şi nopţile se feresc de tine
de când eşti atât de liber.
De cele mai multe ori stai,
stai şi aşa în starea aia de stat
reuşeşti să pierzi timpul…
Îl pierzi aşa, stând pe loc.
Eşti prea liber şi totuşi
ceva te leagă de nu poţi mişca.
Ai deja două cifre opuse ca valoare
ce îţi stau alături pe post de vârstă
şi totuşi ai crescut o dată cu ele
în acelaşi loc, în acelaşi pat,
cu acelaşi somn vegheat de Procust.
Şi totuşi eşti liber…
Şi totuşi timpul te depăşeşte,
şi tu ai abonament la sala de fitness,
Chiar nu poţi grăbi pasul?
Eşti liber!
Eşti liber la mare,
Eşti liber la soare,
Eşti liber în hypermarket,
Eşti liber să dormi…
Eşti liber să mori pe dinăuntru,
Ţi-ai dori să fii liber să mori de tot!



















