Liniştea – Muzica Naturii

N-am mai prea postat în ultimul timp. Prea multe trebi gen examene, 1-2 mici călătorii, trebi pe ici, trebi pe colo…
Uşor uşor cred că o să reîncep să mai postez, sper, mai des căci am început să cam uit cum e treaba asta cu scrisul. Parcă mă împiedic de semnele de punctuaţie dărmând literă cu literă până părăsesc foaia într-un haos de nedescris…

Păi ce să zic, mi-a fost recomandat blogul Totul despre hostel zilele trecute(ieri), ce-i drept mai dădusem o dată de el acum ceva timp şi am tot zis că revin dar nu am apucat… Acum printre toate cele şi celelalte mai înverzeşte pământul şi concursul ce şi-a făcut apariţia.
Chiar m-ar încălzi ideea unui weekend pe meleagurile Clujului, aşa cum ma tot încălzit şi soarele în ultima perioadă şi aşa cum m-ar încălzi şi ideea de a lăsa ceva urme prin mai toate locuşoarele ce le-am zărit pe acest blog.
Hostel sau nu, mă interesează mai mult locurile decât patul dar iniţiativa promovării unor astfel de cuibuleţe e foarte bună. Preţurile întradevăr sunt mici, chiar fac bietul cort să se simtă prost, mai ales că sunt şi condiţii.
Chiar zărisem şi eu câteva hosteluri pe drumul atât de iubit de români Italia-România, şi îmi făcusem o părere foarte bună, camere foarte bine îngrijite, băi curate, bar cu de toate, mâncare bună iar pentru cei stresaţi aveau şi remedii ieftine şi arătoase.
Deci da, nu aş refuza un hostel, e chiar tot ce-ţi poate dori un drumeţ, iar socializarea e la ea acasă.
Până să intraţi şi voi să vedeţi care e treaba despre hosteluri şi concurs vă recomand şi minunatul hostel ce-l va găzdui pe câştigător:
TransylvaniaHostel -Da, e demenţial hostelul, cel puţin în poze chiar arată cum trebuie. Îl recomand cu plăcere!

Drumuri bune şi la cât mai multe hosteluri vizitate!

P.s. Să dea bine ar trebui să am ceva commenturi la articol, cu păreri şi tot felul de ce vreţi voi.

Mă minţeau blugii
când mi-au spus că sunt curat.
Eram plin de
“-Vreau apă!”
Parcă Iisus crezuse
că e în Cana Galileii
şi îmi prefăcu mintea în scrum.
Mă înecase ploaia
din zori…
Erau picăturile unor nouri sălbatici
crescuţi prin munţi…
Nori ce-şi lăsaseră urmele pe gheaţa
ce acoperea Lacul Roşu,
Aşa cum făcusem şi eu,
Aşa cum făcuse şi el,
Aşa cum probabil şi Jesus o făcuse
acum vro 2000 de ani.
Era un noroi curtat prin preajmă,
Toţi au vrut măcar puţin din el.
Era mult fum prin cosmos,
şi drumul ne-a dus mult prea repede
din film spre casă…
Da pe generic apărea sigur
“To be continued!”